Ați auzit, cu siguranță, expresia repetată ca un refren în lumea afacerilor: oamenii cumpără de la oameni. Din ea s-a născut întreaga febră a personal branding-ului modern, hrănită apoi de ascensiunea influencerilor și validată de rezultate concrete: încredere mai mare, conversii mai rapide, loialitate mai ușor de obținut.
La un moment dat, mulți antreprenori și-au pus întrebarea firească: De ce să plătesc influenceri sau să investesc în echipe care pot pleca, când pot fi chiar eu fața brandului meu? Și au început să urce pe scenă – la propriu și la figurat. Postări, podcasturi, conferințe, interviuri. A apărut însă și întrebarea care nu și-a găsit încă un răspuns universal: cine trebuie să vorbească mai tare – brandul companiei sau brandul fondatorului?
Brandul personal al fondatorului vine cu o căldură imposibil de replicat de un logo: un chip, o voce, o vulnerabilitate. E rapid, prinde viteză, creează încredere aproape instant. Brandul companiei, în schimb, e arhitectura: stabilește direcția, garantează continuitatea, crește indiferent cine rămâne la cârmă. Împreună pot construi ceva solid – dar doar dacă merg în același ritm. Fără o strategie de aliniere, cele două riscă să se lovească unul de celălalt. Și atunci, în cel mai bun caz, mesajul devine neclar. În cel mai rău, se anulează reciproc.
Conflictele apar exact acolo unde granițele nu sunt negociate. Când fondatorul vorbește într-un ton, iar compania în altul. Când valorile personale nu se regăsesc în cultura internă. Când liderul comunică excesiv pe cont propriu și umbrește echipa. Sau invers: când brandul e atât de rigid, încât pare dezlipit de realitate, de oameni, de pulsul pieței.
Alinierea nu e un moft, ci un exercițiu de strategie. Începe cu misiunea și valorile – nu cele scrise în prezentări, ci cele care se văd în decizii și comportamente. Continuă cu o promisiune unică, spusă peste tot și de toți, indiferent de canal. Și se consolidează printr-un ton compatibil: fondatorul umanizează, compania structurează; unul aduce energie, celălalt dă direcție.
Când cele două se întâlnesc în același punct, apare sinergia aceea rară care face diferența între o comunicare funcțională și una memorabilă. Publicul simte imediat când o companie și fondatorul ei trag în aceeași direcție. Mesajul sună coerent, echipa pare reală, iar brandul – nu o mască de campanie, ci un organism viu.
Într-o piață în care încrederea se câștigă greu și se pierde într-o secundă, tandemul fondator–companie poate deveni cel mai puternic motor de creștere. Dacă e construit, nu improvizat. Dacă e sincronizat, nu suprapus. Dacă vorbește cu o singură voce – chiar și atunci când are două fețe.
Autor: Dumitru Talmazan (antreprenor consultant în marketing digital, lector universitar)


