Bulgaria își schimbă rolul în economia agricolă a regiunii. Țara nu mai trimite în porturi saci cu semințe brute, așa cum o făcea tradițional. Își asumă, treptat, un rol mai sofisticat: procesator. Rapița nu mai pleacă doar ca materie primă. Pleacă sub formă de ulei. Iar uleiul, tot mai des, ajunge combustibil.
În spatele acestei schimbări nu stau recoltele record, ci o cerere de energie care se reconfigurează la nivelul Uniunii Europene. Marjele din procesare, nu prețurile din câmp, dictează direcția. Modelul „Dunăre–Balcani” se confirmă încă o dată: cine vinde sămânța câștigă puțin, cine vinde uleiul are un avantaj real.
Totuși, sezonul 2024/2025 a fost unul dintre cele mai slabe pentru rapița bulgară în ultimii 15 ani. Producția a scăzut, exporturile de rapiță brută s-au redus cu aproape jumătate față de anul trecut, iar destinațiile au rămas aproape exclusiv în interiorul Uniunii Europene, cu doar câteva volume direcționate spre Turcia.
Cu toate acestea, piața nu se retrage. Dimpotrivă. Pentru 2026, fermierii vor cultiva din nou mai mult, iar randamentele sunt așteptate să se îmbunătățească ușor. Interesul nu vine din nostalgie agricolă, ci dintr-un calcul rece: procesatorii locali cumpără, plătesc și au nevoie constantă de materie primă.
Rapița devine, astfel, nu doar o cultură. Ci un nod al unei tranziții energetice, industriale și comerciale, în care Bulgaria se ridică din rolul de furnizor de materie brută și intră, pas cu pas, în liga producătorilor cu valoare adăugată.


